Blogul nostru e in moarte clinica fratilor! Hai sa-l resuscitam!
Gata, au trecut iarna, Craciunul, Pastele, inca un pic si trec si tezele astea, e primavara, hai sa mai postam si noi ceva pe blogul asta. Doar sunt atatea lucruri de povestit. Uite, am sa incep chiar eu.
Mi-am adus acum aminte de sambata trecuta, cand am fost la Muzeul de Arta. Ajunsi la sectia sculptura, proful de desen si-a amintit de vremurile bune, pe cand era el student. Ne-a spus ca era uneori chemat, impreuna cu colegii lui, sa ajute la treburile muzeului. Era intr-una din aceste zile cand el trebuia sa mute o statuie de Brancusi ce infatisa un cap de copil, mai exact trebuia sa coboare cu ea pe scari. Si nu stiu cum se intampla ca scapa statuia, care se rostogoleste cu un zgomot infernal pe scari un etaj intreg. Profu' da repede fuga jos, ajunge la statuie, si vede ca i se indoise o ureche [:))]. "Ce ma fac eu acum?" s-o fi intrebat el, si negasind raspunsul la intrebare, a chemat in ajutor un coleg mai "zdravan". Ii zice "uite, stii... i-am indoit o ureche...", la care colegul ii raspunde: "ah, pai nu-i nimic, ma." Ia statuia in brate, o duce la caloriferul de fonta, o sprijina de marginea caloriferului si ii indreapta urechea. =))
"Parca eram in filmele cu prosti", a concluzionat profu'. Martora a acestei intamplari sta statuia respectiva, care pastreaza si azi "o cicatrice" in spatele urechii stangi.
Nu imi mai ramane decat sa va rog once again sa mai bagati in seama blogul asta. Impreuna, il putem resuscita! [mama, zici ca e slogan electoral! :))]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu