Comform bunului meu obicei, mi-am amintit de toate lucrurile care au legatura cu scoala abia alataieri. A fost un moment de revelatie. Dintr-o data, in fata ochilor mi-au aparut pe rand, in aceasta ordine: colegii... diriga... curtea scolii plina cu elevi... hainele pe care vreau sa le cumpar pentru noul an scolar... rechizitele dupa care trebuie sa merg... profa de chimie... proful de istorie... cearcanele de dimineata... blogul...
Asa ca, in concordanta cu alt obicei de-al meu, m-am apucat sa fac tot ce era de facut pe ultima suta de metri. Dupa o fuga in hipermarket care s-ar putea sintetiza in cateva cuvinte (a se citi in goana): caiete dictando, caiete mate, caiet cu foi veline, pixuri, creioane...si cam atat, am trecute prin niste clipe mult mai placute (a se citi relaxat) cand am fost la cumparat de haine, accesorii si alte minuni pe placul domnisoarelor.
A urmat apoi pregatirea spirituala, starea mea osciland de la vaga bucurie la vaga tristete, pentru a se fixa in final pe undeva pe la mijloc.
O data finalizata si aceasta etapa, mi-a mai ramas doar sa-mi amintesc ca sunt administratora acestui blog si sa si fac ceva. Si iata! Nu numai ca i-am modificat aspectul, dar am si publicat aceasta postare, admirabil exemplu de "scris mult, spus putin".
Cat despre vacanta mea... dupa trei zile chinuitoare in care niste mesteri s-au plimbat prin apartamentul meu pentru a pune termopane in balcon, au urmat...doua zile nu mai putin chinuitoare de facut curat. Desi activitatea principala s-a desfasurat, dupa cum am mentionat, in balcon, praful alb si innecacios s-a strecurat cu abilitate si viclenie in toata casa. Asa incat ne-am apucat cu totii (adica eu, mama, tata... si motanul, care ne supraveghea de la distanta) sa facem curat peste tot.
Calea catre mantuire a fost lunga si anevoioasa... Insa a meritat. Si mantuirea s-a materializat intr-o saptamana de mare, la Eforie Nord.
A urmat o perioada in care zau daca imi mai amintesc ce am facut acasa, iar apoi trei zile petrecute in inima civilizatiei, Ocnele Mari City, unde oamenii nu se uita la televizor, nu vorbesc la telefon si nu au internet. In Caciulata, unde am petrecut alte trei zile, lucrurile stau ceva mai bine si locuitorii au mai fost cat de cat corupti de tehnologie.
Din nou acasa, m-am inscris la o noua runda de modificari in casa si am participat (mai mult in calitate de observator de data asta, marturisesc) la dezmembrarea vechii mobile de bucatarie si instalarea uneia noi. A doua parte a fost plictisitoare in comparatie cu prima, in care tata, inarmat cu un ciocan de batut snitele, a facut praf blatul de bucatarie dintr-o singura miscare.
Au urmat apoi placute zile de facut numai ce aveam chef...pana in ziua de azi.
Sfarsit. (fragment din "Istoria vacantei mele" de Andrusk)
Asteptam spre publicare si alte scrieri de valoare ale membrilor clasei 11E, pe tema vacantei de vara. Daca nu le puteti publica direct pe blog, le puteti preda administratorului incepand de maine, orele 9:30. Ne vedem maine :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu