| Daca tot am fost eu cea cu ideea si cum vad ca nu se inghesuie nimeni, presupun ca o sa incep eu cu impresiile despre facultate... |
|
Dupa examenul de asta vara, care mi-a dat o satisfactie mai mare decat 10 BAC-uri la un loc, aveam asteptari destul de mari de la facultate, mai ales pentru ca "lumea" a cazut de acord ca Automatica e o facultate grea. Ma asteptam sa fiu provocata sa dau tot ce-am mai bun in mine, sa ajung la 150% si tot sa nu fiu multumita. In schimb, in prima saptamana (care a inceput miercuri, deci practic au fost doar 3 zile) am avut parte doar o serie de cursuri interminabile in care lucrurile usoare, pe care le stiam, mi se explicau intr-un mod atat de complicat incat pierdeam sirul rapid, in timp ce lucrurile noi erau doar mentionate, cu aerul ca trebuia sa le stiu din gradinita.
Vineri, asteptarile mele tindeau deja spre minus infinit si tot drumul spre casa, n-am putut scapa de impresia ca de fapt ma taram spre pat, unde imi doream sa ma prabusesc si sa nu ma mai misc vreodata. Insa weekend-ul a trecut si desi deja incepusem sa ma gandesc serios ca poate am ales gresit si ar fi cazul sa ma orientez spre alta facultate, am avut noroc, portile raiului s-au deschis, ingerii au strigat aleluia intr-un mod... angelic si am gasit doi profi care pare ca au inteles ce inseamna sa fii profesor, cum sa tii un amfiteatru plin atent si interesat, ba chiar sa-i faci pe studenti sa te si placa. Asta, adunat cu vreo 2-3 laboranti in stare sa ma faca sa dau acei 150% despre care vorbeam si facutatea a inceput sa arate ceva mai bine.
Acum m-am cam obisnuit cu orarul, deja fac drumurile cu metroul de parca m-as fi nascut in subteran (stiu ca nu-i nimic complicat de capul metroului din Bucuresti, dar inainte il foloseam extrem de rar), ma descurc destul de bine la gasitul salilor (am uitat sa mentionez ca facultatea asta e MARE. Dar faptul ca nu aveam ore in aceeasi sala in Mishu mi-a prins bine, m-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa ma misc repede intre ore) si am inceput si sa imi cunosc colegii, socializam intre noi, am trecut de stinghereala primelor zile, cand nici macar nu eram siguri daca cineva e in grupa noastra, cu atat mai putin cum ii cheama.
Pe moment va ajunge, o sa mai bat campii cand o sa mai adun ceva impresii. Randul vostru :D
Vineri, asteptarile mele tindeau deja spre minus infinit si tot drumul spre casa, n-am putut scapa de impresia ca de fapt ma taram spre pat, unde imi doream sa ma prabusesc si sa nu ma mai misc vreodata. Insa weekend-ul a trecut si desi deja incepusem sa ma gandesc serios ca poate am ales gresit si ar fi cazul sa ma orientez spre alta facultate, am avut noroc, portile raiului s-au deschis, ingerii au strigat aleluia intr-un mod... angelic si am gasit doi profi care pare ca au inteles ce inseamna sa fii profesor, cum sa tii un amfiteatru plin atent si interesat, ba chiar sa-i faci pe studenti sa te si placa. Asta, adunat cu vreo 2-3 laboranti in stare sa ma faca sa dau acei 150% despre care vorbeam si facutatea a inceput sa arate ceva mai bine.
Acum m-am cam obisnuit cu orarul, deja fac drumurile cu metroul de parca m-as fi nascut in subteran (stiu ca nu-i nimic complicat de capul metroului din Bucuresti, dar inainte il foloseam extrem de rar), ma descurc destul de bine la gasitul salilor (am uitat sa mentionez ca facultatea asta e MARE. Dar faptul ca nu aveam ore in aceeasi sala in Mishu mi-a prins bine, m-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa ma misc repede intre ore) si am inceput si sa imi cunosc colegii, socializam intre noi, am trecut de stinghereala primelor zile, cand nici macar nu eram siguri daca cineva e in grupa noastra, cu atat mai putin cum ii cheama.
Pe moment va ajunge, o sa mai bat campii cand o sa mai adun ceva impresii. Randul vostru :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu